EFÉB, efebi, s. m. (în Grecia antică) Adolescent care făcea parte dintr-un colegiu (cu caracter militar). ♦ Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ (Azi) Tânăr de o deosebită frumusețe. – Din fr. éphèbe, lat. ephebus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFÉB s.m. (La vechii greci) Tânăr ajuns la pubertate; adolescent. ♦ Membru al unei efebii. [< fr. éphèbe, cf. lat. ephebus, gr. ephebos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFÉB s. m. 1. (în Grecia antică) tânăr între 17 și 18 ani care își făcea educația într-o efebie. 2. adolescent; (p. ext.) tânăr de o deosebită frumusețe. (< fr. éphèbe, lat. ephebus, gr. ephebos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eféb s. m., pl. efébi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eféb m. (vgr. éphebos, de unde și lat. ephébus). La vechiĭ Grecĭ, adolescent, flăcăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink