*edonízm n., pl. e (d. vgr. ῾edoné, plăcere. V. izmă). Fil. Doctrină care face din plăcere scopu vĭețiĭ: morala luĭ Epicur e o formă a edonizmuluĭ. V. epicureizm.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink