2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EDITARE, editări, s. f. Faptul de a edita.V. edita.

EDITARE, editări, s. f. Faptul de a edita.V. edita.

editare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~tări / E: edita] 1 Stabilire, pe baza unei cercetări amănunțite, a formei unui text în vederea publicării (cu adnotări critice și explicative) Si: (înv) editură, ediție (1). 2 Îngrijire a apariției unei opere Si: (rar) ediție (2). 3 Efectuare a lucrărilor de tipărire și de răspândire a unei cărți, a unei publicații etc. Si: (înv) editură (2), ediție (3).

EDITARE, editări, s. f. Acțiunea de a edita (o operă literară, politică, științifică etc.); tipărire, publicare. Editarea operelor lui M. Sadoveanu.

EDITARE s.f. Acțiunea de a edita și rezultatul ei: publicare. [< edita].

EDITA, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.

edita vt [At: CALENDAR (1855), 28/2 / Pzi: ~tez / E: fr éditer] 1 A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, forma unui text în vederea publicării (cu adnotări critice și explicative). 2 A îngriji apariția unei opere. 3 A efectua lucrările de tipărire și răspândire a unei cărți, a unei publicații etc. Si: (ltî) a eda.

EDITA, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.

EDITA, editez, vb. I. Tranz. 1. (Subiectul este o editură sau o persoană) A efectua lucrările de tipărire și răspîndire a unei publicații (carte, revistă etc.). Au fost editate unele creații literare valoroase, care au adus un aport real în opera de culturalizare a maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 3/1. M. Kogălniceanu editează la lași Dacia literară și Arhiva romînească. IST. R.P.R. 316. 2. (Subiectul este un om de știință sau un colectiv științific) A stabili și a publica (de obicei cu adnotații critice și explicative) textul unei opere literare, al unor documente etc. Academia R.P.R. editează o colecție de documente privitoare la istoria Romîniei.Cui nu-i place un cîntec poporal editat de prietenul meu Alecsandri? RUSSO, S. 15. Dacă aș fi poet... aș edita întîi mitologia romînă. id. ib. 16.

EDITA vb. I. tr. A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< fr. éditer].

EDITA vb. tr. 1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. (< fr. éditer)

A EDITA ~ez tranz. 1) (cărți, reviste, broșuri, articole etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a tipări. 2) (opere literare sau științifice) A pregăti pentru tipar, înzestrând cu adnotările și comentariile necesare. /<fr. éditer

edità v. a publica o carte, gravuri, muzică, etc.

*editéz v. tr. (fr. éditer, d. lat. éditus, scos, publicat). Public pe cheltuĭala mea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

editare s. f., g.-d. art. editării; pl. editări

editare s. f., g.-d. art. editării; pl. editări

editare s. f., g.-d. art. editării; pl. editări

edita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. editez, 3 editea; conj. prez. 1 să editez, 3 să editeze

edita (a ~) vb., ind. prez. 3 editea

edita vb., ind. prez. 1 sg. editez, 3 sg. și pl. editea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EDITARE s. imprimare, imprimat, publicare, scoatere, tipărire, tipărit, tragere, (înv.) publicarisire, publicație, publicitate, tipărie. (~ unui nou tiraj dintr-o carte.)

EDITA vb. a imprima, a publica, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

edita (-tez, -at), vb. – A publica. Fr. éditer.Der. (din fr.) editor, s. m.; editorial, adj.; editură, s. f., cu suf. din corectură, tipăritură, etc.; ediție, s. f.; reediție, s. f.; reedita, vb.; inedit, adj., din fr. inédit.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EDITÁRE (< edita) s. f. Acțiunea de a edita. ♦ (INFORM.) Activitate de pregătire, corectare, completare sau modificare textuală a unui program sau a unor date, în vederea prelucrării lor cu calculatorul.

Intrare: editare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • editare
  • editarea
plural
  • editări
  • editările
genitiv-dativ singular
  • editări
  • editării
plural
  • editări
  • editărilor
vocativ singular
plural
Intrare: edita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • edita
  • editare
  • editat
  • editatu‑
  • editând
  • editându‑
singular plural
  • editea
  • editați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • editez
(să)
  • editez
  • editam
  • editai
  • editasem
a II-a (tu)
  • editezi
(să)
  • editezi
  • editai
  • editași
  • editaseși
a III-a (el, ea)
  • editea
(să)
  • editeze
  • edita
  • edită
  • editase
plural I (noi)
  • edităm
(să)
  • edităm
  • editam
  • editarăm
  • editaserăm
  • editasem
a II-a (voi)
  • editați
(să)
  • editați
  • editați
  • editarăți
  • editaserăți
  • editaseți
a III-a (ei, ele)
  • editea
(să)
  • editeze
  • editau
  • edita
  • editaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

editare, editărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a edita. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: publicare
    • format_quote Editarea operelor lui M. Sadoveanu. DLRLC
etimologie:
  • vezi edita DEX '09 DEX '98 DN

edita, editezverb

  • 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: publica
    • format_quote Au fost editate unele creații literare valoroase, care au adus un aport real în opera de culturalizare a maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 3/1. DLRLC
    • format_quote M. Kogălniceanu editează la lași Dacia literară și Arhiva romînească. IST. R.P.R. 316. DLRLC
  • 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Academia R.P.R. editează o colecție de documente privitoare la istoria României. DLRLC
    • format_quote Cui nu-i place un cîntec poporal editat de prietenul meu Alecsandri? RUSSO, S. 15. DLRLC
    • format_quote Dacă aș fi poet... aș edita întîi mitologia romînă. RUSSO, S. 16. DLRLC
  • 3. informatică A pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic