EDICTÁ vb. I. tr. A da un edict; a proclama. [< lat. edictare, cf. fr. édicter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDICTÁ vb. tr. a da un edict; a proclama. (< lat. edictare, fr. édicter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

edictá vb. ind. prez. 1 sg. edictéz, 3 sg. și pl. edicteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

edictáre s.f. Decretare, promulgare ◊ „Decretul este foarte clar, explicit, amănunțit și nu lasă loc la nici un fel de alte interpretări și discuții: există niște reguli – întărite prin edictarea unor norme juridice [...]” R.l. 9 I 82 p. 1 (din edictá)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink