EDÍCT, edicte, s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute normele de drept și formele juridice aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate și în evul mediu) Decret important cu caracter normativ dat de un monarh sau de o autoritate bisericească superioară cu privire la o anumită problemă. – Din lat. edictum, germ. Edikt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÍCT s.n. Lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman (mai ales pretorul și, sub imperiu, împăratul) își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare, adesea sub formă de norme juridice. ♦ Act, decret emis de un monarh prin care se stabileau norme imperative cu privire la o anumită problemă. [Pl. -te, -turi. / < lat. edictum, cf. fr. édict].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÍCT s. n. 1. lege, ordonanță prin care un înalt magistrat roman își arăta activitatea trecută și anunța programul activității viitoare. 2. act, decret imperativ emis de un monarh sau de o autoritate laică ori bisericească. (< lat. edictum, germ. Edikt)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

edíct s. n., pl. edícte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*edíct n., pl. e (lat. edictum, d. edicere, a pronunța, a hotărî. V. zic). Lege, ordonanță pronunțată de un suveran: edictu de la Nantes, pin [!] care Enric IV acorda protestanților libertatea cultuluĭ, fu revocat maĭ tîrziŭ de Ludovic XIV.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

edict, edicte s. n. 1. (În Roma antică) Act prin care un magistrat făcea cunoscute formele juridice și normele de drept aplicate în timpul magistraturii lui. 2. (În antichitate și în evul mediu) Decret normativ important dat de o autoritate bisericească superioară sau de un monah cu privire la o anumită problemă. ◊ Edictul de la Milano = edict dat de Constantin cel Mare în anul 313, prin care s-a stabilit libertatea religioasă, răspândirea și impunerea creștinismului în tot Imperiul roman de răsărit și de apus și dincolo de hotarele lui. – Din lat. edictum, germ. Edikt.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink