EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr.édénique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÉNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de eden; propriu edenului. Grădină ~că. 2) fig. Care este foarte frumos și foarte plăcut (ca în eden). Priveliște ~că. /<fr. édénique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÉNIC, -Ă adj. De rai. ♦ Plăcut, încântător; paradiziac; frumos. [Cf. fr. édénique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÉNIC, -Ă adj. paradiziac. ◊ (fig.) foarte frumos, încântător. (< fr. édénique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

edénic adj. m., pl. edénici; f. sg. edénică, pl. edénice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink