EDÉN s. n. (Livr.) Rai, paradis. ♦ Fig. Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. – Din fr. éden.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÉN n. livr. 1) rel. Loc al fericirii supreme unde se crede că nimeresc după moarte sufletele celor evlavioși; rai; paradis. 2) fig. Loc care încântă și desfată; rai; paradis. 3) fig. Stare de fericire absolută; rai; paradis. /<fr. éden
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÉN s.n. (Liv.) Rai, paradis. ♦ (Fig.) Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. [Pl. (rar) -nuri. / cf. fr. éden, ebr. eden – câmpie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÉN s. n. rai, paradis. ◊ (fig.) loc frumos, încântător. (< fr. éden)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÉN s. v. cer, paradis, rai.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Eden ≠ gheenă, iad, infern
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

edén s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*edén n., pl. e și urĭ (ebr. eden, id.). Paradis.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink