ECZÉMĂ, eczeme, s. f. Boală de piele, acută sau cronică, de natură infecțioasă sau alergică, caracterizată prin erupții, abcese, leziuni umede sau uscate (însoțite de mâncărimi intense). – Din fr. eczéma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECZÉMĂ ~é f. Boală de piele caracterizată prin leziuni, însoțită de mâncărime și erupții. [G.-D. eczemei] /<fr. eczéma, gr. ekzema
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECZÉMĂ s.f. Boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. [< fr. eczéma, cf. gr. ekzema – erupție cutanată].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECZÉMĂ s. f. boală de piele manifestată prin mâncărime, erupții, abcese etc. (< fr. eczéma, gr. ekzema)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ECZÉMĂ s. (MED.) pecingine.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eczémă s. f., g.-d. art. eczémei; pl. eczéme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eczémă f., pl. e (vgr. ék-zema, clocotire, d. ek-zéo, clocotesc, răsuflu). Med. Spuzeală, numele maĭ multor boale de pele [!] (bube dulcĭ, pecingine) caracterizate pin [!] beșicuțe [!], o secrețiune seroasă și o descŭamațiune consecutivă a epidermeĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink