ECRUISÁRE s.f. Acțiunea de a ecruisa; ecruisaj. [Pron. -cru-i-. / cf. fr. écrouissage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECRUISÁ, ecruisez, vb. I. Intranz. A modifica proprietățile unui metal sau unui aliaj în urma unui proces de deformare plastică la o temperatură inferioară celei la care începe recristalizarea. [Pr.: -cru-i-] – Din ecruisaj (derivat regresiv). Cf. fr. écrouir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

A ECRUISÁ ~éz tranz. (metale, aliaje) A modifica proprietățile prin deformare (la rece). /Din ecruisaj
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECRUISÁ vb. I. tr. A modifica proprietățile unui metal prin deformații, mai ales prin batere la rece. [Pron. -cru-i-. / < ecruisare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECRUISÁ vb. tr. a întări suprafața unui metal prin deformarea acestuia la rece. (după fr. écrouir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ecruisá vb. (sil. -cru-i-), ind. prez. 1 ecruiséz, 3 sg. și pl. ecruiseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink