ECRUISÁJ, ecruisaje, s. n. Faptul de a ecruisa. ♦ Defecțiune a unui metal sau a unui aliaj care constă în întărirea lor în urma deformării plastice la rece. [Pr.: -cru-i-] – Din fr. écrouissage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECRUISÁJ ~e n. Modificare a proprietăților unui metal sau a unui aliaj prin deformări plastice. /<fr. écrouissage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECRUISÁJ s.n. Ecruisare. [< fr. écrouissage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECRUISÁJ s. n. ecruisare. (< fr. écrouissage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ecruisáj s. n. (sil. -cru-i-), pl. ecruisáje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink