ECOTÍP, ecotipuri, s. n. Grup de plante din aceeași specie, cu anumite însușiri ereditare proprii, formate în urma influenței unor condiții de mediu. – Din fr. écotype.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECOTÍP ~uri n. 1) Grup de plante din aceeași specie cu anumite însușiri ereditare proprii, formate datorită condițiilor de mediu, prin care se deosebesc de alte grupuri ale speciei date din alt mediu. 2) zool. Rasă ecologică. /<fr. écotype
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECOTÍP s.n. Grup de plante sau animale din aceeași specie cu anumite însușiri ereditare proprii, dobândite sub influența condițiilor de mediu. [< fr. écotype].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECOTÍP s. n. biotip adaptat, prin acțiunea selecției în anumite condiții de mediu. (< fr. écotype)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ECOTÍP s. (BIOL.) rasă ecologică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ecotíp s. n., pl. ecotípuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink