ECOLOCÁȚIE s. f. Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. – Din fr. écholocation.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECOLOCÁȚIE s.f. (Tehn.) Reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. [Gen. -iei. / < fr. echolocation].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECOLOCÁȚIE s. f. 1. reperaj al obstacolelor cu ajutorul ultrasunetelor. 2. (biol.) mod de orientare a unor organisme cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obstacole. (< fr. écholocation)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ecolocáție s. f., g.-d. art. ecolocáției
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ecolocáție s.f. (tehn.) Reperarea obiectelor prin analiza ecoului ultrasunetelor ◊ „Se pare că liliecii localizează vânatul grație auzului lor extrem de fin și nu ecolocației, cum se credea până acum.” R.l. 20 IV 81 p. 6 (din fr. écholocation; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink