2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială executată pe traseul unei căi navigabile, pentru a face legătura între două porțiuni cu niveluri diferite. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului, în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. – Din fr. écluse.

eclu sf [At: AR (1830), 4042/3 / S și: (îdt, 2) ~usă / Pl: ~ze / E: fr écluse] 1 Construcție de lemn, de beton sau de fier, înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare și prevăzută cu vane care se pot închide ori deschide pentru a opri sau a lăsa să treacă apa prin ele Si: (îvp) opust, stăvilar, zăgaz. 2 Construcție hidrotehnică specială, pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. 3 (Îs) ~ de salvare Cameră metalică, tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. 4 (Îs) ~ de aer Cameră metalică, așezată la partea superioară a sasului2 unui cheson cu aer comprimat, pentru menținerea presiunii atmosferice sau a presiunii înalte în interiorul chesonului în timpul intrării ori al ieșirii personalului, materialelor Si: campană.

ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială, executată pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu fără inundarea submarinului. – Din fr. écluse.

ECLUZĂ, ecluze, s. f. Construcție executată pe traseul unei căi de comunicație pe apă pentru a permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai înalt, în altă porțiune cu nivel de apă mai coborît și invers; constă dintr-un bazin mare de piatră cu porți mobile pentru reținerea sau evacuarea apei, după nevoie.

ECLU s.f. Lucrare executată pe cursul unui rîu, pe un canal etc. pentru a permite trecerea navelor de la un nivel al apei la alt nivel; stăvilar. [< fr. écluse].

ECLU s. f. 1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar. 2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană (2). ◊ cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic. (< fr. écluse)

ECLUZĂ ~e f. Construcție hidrotehnică pentru trecerea navelor pe un râu sau canal de la un nivel la altul. [G.-D. ecluzei; Sil. e-clu-] /<fr. écluse

ECLUZA, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.

ECLUZA, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.

ecluza [At: DN2 / Pzi: ~zez / E: fr écluser] 1 vt (C.i. un curs de apă, un canal etc.) A închide cu o ecluză. 2 vi (D. nave) A trece printr-o ecluză.

ECLUZA vb. I. 1. tr. A închide cu o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser]. corectat(ă)

ECLUZA vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser)

ecluza vb. I A trece printre ecluze ◊ „În cursul zilei de luni [...] la Agigea a fost ecluzat un nou convoi de nave, compus din 4 barje de câte 3000 tone fiecare [...]” R.l. 27 VIII 85 p. 5 (din ecluză; cf. fr. écluser; DEX, DN3)

A ECLUZA ~ez 1. tranz. (ape navigabile) A închide cu o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece printr-o ecluză. /<fr. écluser

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eclu (desp. e-clu-) s. f., g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze

eclu (e-clu-) s. f., g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze

eclu s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. ecluzei; pl. ecluze

ecluza (a ~) (desp. e-clu-) vb., ind. prez. 1 sg. ecluzez, 3 ecluzea; conj. prez. 1 sg. să ecluzez, 3 să ecluzeze

ecluza (a ~) (e-clu-) vb., ind. prez. 3 ecluzea

ecluza vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ecluzez, 3 sg. și pl. ecluzea

Intrare: ecluză
  • silabație: e-clu-ză info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclu
  • ecluza
plural
  • ecluze
  • ecluzele
genitiv-dativ singular
  • ecluze
  • ecluzei
plural
  • ecluze
  • ecluzelor
vocativ singular
plural
Intrare: ecluza
  • silabație: e-clu-za info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ecluza
  • ecluzare
  • ecluzat
  • ecluzatu‑
  • ecluzând
  • ecluzându‑
singular plural
  • ecluzea
  • ecluzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ecluzez
(să)
  • ecluzez
  • ecluzam
  • ecluzai
  • ecluzasem
a II-a (tu)
  • ecluzezi
(să)
  • ecluzezi
  • ecluzai
  • ecluzași
  • ecluzaseși
a III-a (el, ea)
  • ecluzea
(să)
  • ecluzeze
  • ecluza
  • ecluză
  • ecluzase
plural I (noi)
  • ecluzăm
(să)
  • ecluzăm
  • ecluzam
  • ecluzarăm
  • ecluzaserăm
  • ecluzasem
a II-a (voi)
  • ecluzați
(să)
  • ecluzați
  • ecluzați
  • ecluzarăți
  • ecluzaserăți
  • ecluzaseți
a III-a (ei, ele)
  • ecluzea
(să)
  • ecluzeze
  • ecluzau
  • ecluza
  • ecluzaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eclu, ecluzesubstantiv feminin

  • 1. Construcție hidrotehnică specială executată pe traseul unei căi navigabile, pentru a face legătura între două porțiuni cu niveluri diferite. DEX '09 DN
    sinonime: stăvilar
  • 2. Cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană. MDN '00
    sinonime: campană
    • 2.1. Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului, în caz de naufragiu, fără inundarea submarinului. DEX '09 MDN '00
  • 3. Compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic. MDN '00
etimologie:

ecluza, ecluzezverb

  • 1. tranzitiv A închide cu o ecluză. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. intranzitiv (Despre nave) A trece printr-o ecluză. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.