8 definiții pentru eclozionator
Explicative DEX
ECLOZIONATOR, eclozionatoare, s. n. Compartiment al incubatorului în care are loc ecloziunea (1). [Pr.: -zi-o-] – Din fr. éclosionnateur.
eclozionator sn [At: DN3 / P: ~zi-o~ / Pl: ~oare / E: fr éclosionateur] Compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din găoace.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLOZIONATOR, eclozionatoare, s. n. Compartiment al incubatorului în care are loc procesul de ieșire a puilor din ou. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. éclosionnateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLOZIONATOR s.n. Compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din găoace. [Pron. -zi-o-. / < fr. éclosionateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLOZIONATOR s. n. compartiment al unui incubator în care are loc ieșirea puilor din ou. (< fr. éclosionnateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
eclozionator (desp. e-clo-zi-o-) s. n., pl. eclozionatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eclozionator (e-clo-zi-o-) s. n., pl. eclozionatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eclozionator s. n. (sil. -clo-zi-o-), pl. eclozionatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: e-clo-zi-o-
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
eclozionator, eclozionatoaresubstantiv neutru
etimologie:
- éclosionnateur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.