ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIÁSTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care aparține bisericii; propriu bisericii; bisericesc. 2) Care aparține clerului; propriu clerului; clerical. [Sil. e-cle-zi-as-] /<fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLEZIÁSTIC adj. 1. v. bisericesc. 2. v. clerical.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ecleziástic adj. m. (sil. -cle-zi-as-), pl. ecleziástici; f. sg. ecleziástică, pl. ecleziástice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ecleziástic, -ă adj. (vgr. ekklesiastikós). Bisericesc, relativ la biserică, la cler: istorie ecleziastică. S. m. O carte a Vechĭuluĭ Testament scrisă de Isus fiu luĭ Sirah.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

Ecleziasticul v. carte (Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah).
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink