ECLATÓR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de biholarr | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLATÓR ~oáre n. Dispozitiv electrotehnic folosit pentru protecția instalațiilor electrice contra supratensiunilor. /<fr. éclateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLATÓR s.n. Aparat care produce scânteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLATÓR s. n. aparat electric pentru măsurarea tensiunilor înalte, pentru protecție contra supratensiunilor în rețelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. éclateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eclatór s. n. (sil. -cla-), pl. eclatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink