ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de laurap | Semnalează o greșeală | Permalink

A ECLATÁ ~éz intranz. 1) A străluci cu putere. 2) fig. A se manifesta brusc și cu putere. /<fr. éclater
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLATÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. ♦ (Fig.) A izbucni, a se manifesta violent, brusc. [< fr. éclater].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLATÁ vb. intr. 1. a străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. 2. (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc. (< fr. éclater)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ECLATÁ vb. v. străluci.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eclatá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. eclatéz, 3 sg. și pl. eclateáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink