ECHIVOCITÁTE s. f. (Rar) Caracter, stare echivocă (1). – Din it. equivocità.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHIVOCITÁTE f. 1) Caracter echivoc. 2) fig. Vorbă sau frază ambiguă. /<it. equivocita
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHIVOCITÁTE s.f. (Rar) Caracter echivoc. [Cf. it. equivocità].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHIVOCITÁTE s. f. caracter, stare echivocă; ambiguitate. (< it. equivocità)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

echivocitáte s. f., g.-d. art. echivocității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*echivocitáte f. (d. echivoc). Calitatea de a fi echivoc. Frază echivocă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink