ECHITÁBIL, -Ă, echitabili, -e, adj. (Despre acțiuni, idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. – Din fr. équitable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care se bazează pe echitate. /<fr. équitable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHITÁBIL, -Ă adj. Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; drept, nepărtinitor. [Cf. fr. équitable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHITÁBIL, -Ă adj. întemeiat pe dreptate, pe adevăr; nepărtinitor, just. (< fr. équitable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHITÁBIL adj. v. just.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Echitabil ≠ inechitabil, neechitabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

echitábil adj. m., pl. echitábili; f. sg. echitábilă, pl. echitábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*echitábil, -ă adj. (fr. équitable, d. equité, echitate). Just, drept: judecător echitabil. Conform echitățiĭ: sentență [!] echitabilă. Adv. În mod echitabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink