ECHINĂ, echine, s. f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, situată imediat sub abacă. – Din fr. échine, it. echino.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de toknowro | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHÍNĂ s.f. 1. Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHÍNĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

echínă s. f., g.-d. art. echínei; pl. echíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHIN- v. echino-.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ECHÍN, -Ă adj. De cal. ◊ (Med.) Varus echin = deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei. [Var. ecvin, -ă adj. / < fr. équin, cf. lat. equinus < equus – cal].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink