ECHILIBRISTICĂ s. f. 1. Gen al artei circului care presupune păstrarea echilibrului în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului. 2. Fig. Capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor utilizate pentru a ieși dintr-o situație dificilă. – Din echilibrist. Cf. germ. Equilibristik.

echilibristică sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 34 / Pl: ~ici / E: echilibrist + -ică, cf ger Equilibristik] 1 Menținere în echilibru (1) în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului. 2 Artă, îndemânare de a menține în echilibru (1) în poziții dificile corpul sau diferite obiecte. 3 (Spc) Număr de circ al echilibristului (1).

ECHILIBRISTICĂ s. f. 1. Arta de a-și păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului. 2. Fig. capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație dificilă. – Din echilibrist. Cf. germ. Equilibristik.

ECHILIBRISTICĂ, echilibristici, s. f. Arta de a păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului (mersul pe frînghie etc.). Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică. PAS, Z. I 107. Un catarg de brad pe care, cu ani în urmă, apa crescută l-a lăsat în curmezișul albiei... Nu e o punte, e un prilej de echilibristică. SADOVEANU, V. F. 114. ◊ Fig. Dar în general, toate aceste speculațiuni înalte sînt o echilibristică intelectuală. GHEREA, ST. CR. II 34.

ECHILIBRISTICĂ s. f. Arta de a-și păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului. – Din echilibrist (după arhivist: arhivistică).

ECHILIBRISTICĂ s.f. Menținerea echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemînarea de a face acest lucru. ♦ (Fig.; adesea peior.) Arta de a se descurca ușor în situații dificile; totalitatea acțiunilor, a sforțărilor și a mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație grea. [Cf. germ. Equilibristik].

ECHILIBRISTICĂ s. f. 1. menținere a echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. 2. (fig.) arta de a se descurca ușor în situații dificile. (< germ. Equilibristik)

ECHILIBRISTICĂ f. 1) Arta de a-și păstra echilibrul în situații neobișnuite. 2) fig. peior. Posibilitatea de a se descurca ușor în situații dificile; totalitate a acțiunilor și mijloacelor folosite în acest scop. [G.-D. echilibristicii; Sil. -li-bris-] /Din echilibrist

*echilibrístică f. (d. echilibrist). Arta echilibristuluĭ.

!echilibristică (desp. -li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibristicii; pl. echilibristici

echilibristică (-li-bris-) s. f., g.-d. art. echilibristicii

echilibristică s. f. (sil. -bris-), g.-d. art. echilibristicii

ECHILIBRISTIC adj. v. acrobatic.