echilác, V. ichilic.

ICHILIC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în Țările Române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik.

echilâc sm vz ichilic

echilic sm vz ichilic

ichilic sm [At: GORJAN, H. IV, 6/17 / V: echi~ / Pl: ~ici / E: tc ikilik] (Tcî) 1 Monedă turcească de argint care a circulat în Țările Române în prima jumătate a sec. al XlX-lea. 2 Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri.

‡ ICHILIC sm. Măsură de capacitate de 50 de dramuri: dau cîte un ~ la toți frații (FIL.) [tc.].

ICHILIC, ichilici, s. m. 1. Veche unitate de măsură de capacitate, egală cu 50 de dramuri. 2. Monedă de argint turcească, care a circulat în țările române, în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. ikilik.

ichilic n. măsură de 50 de dramuri de vin: dau câte un ichilic la toți frații FIL. [Turc. IKILIK, vas conținând două măsuri (din IKI, două)].

ichilíc m. (turc. ikilik, d. iki, doĭ). Vechĭ. O monetă turcească care valora 2 leĭ, ĭar la 1822 la noĭ 4 leĭ (Iorga, Negoț. 226). O măsură egală cu 50 de dramurĭ. – Și echilác.

ichilic s. m., pl. ichilici

ichilic s. m., pl. ichilici

ichilic s. m., pl. ichilici