ecfónis (-suri), s. n. – Parte finală a unui imn liturgic. Ngr. ἐϰφόνησις.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ecfónis n., pl. e și urĭ (ngr. ῾ekfónisis, strigare). Munt. Vozglas.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

ecfonis (‹ gr. ἐϰφώνησις, de la ἐϰφωνέω, „a ridica glasul, a pronunța răspicat”), formulă de încheiere a ecteniilor* și a unor rugăciuni. Sin.: vosglas. V. doxologie.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

ecfonís s. n. Formulă cu care se încheie rugăciunile și ecteniile, numită și doxologie mică, rostită de preot cu un glas sau ton mai ridicat; vozglas. – Din gr. ekfonisis.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink