PLESNITOARE, plesnitori, s. f. 1. (Reg.) Șfichiul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic. 3. (Înv. și reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului și roată pentru a împiedica frecarea acestora. 4. Plantă erbacee din familia cucurbitaceelor, cu flori galbene, al cărei fruct, la maturitate, plesnește cu zgomot și aruncă semințele la distanță (Ecballium elaterium). [Var.: pleznitoare s. f.] – Plesni + suf. -toare.

PLESNITOARE ~ori f. 1) Șfichi la un bici; pleasnă; pocnitoare. 2) Jucărie care produce plesnete la punerea în mișcare. 3) Plantă erbacee al cărei fruct, după ce se coace, se deschide, producând un plesnet și împrăștiind semințele; pocnitoare. /a plesni + suf. ~toare

plesnitoare s. f., g.-d. art. plesnitorii; pl. plesnitori

ECBALLIUM A. Rich., PLESNITOARE, fam. Cucurbitaceae. Gen care are o singură specie: Ecballium elaterium (L.) A. Rich (syn. Elaterium cordifolium Moench; Momordica elaterium L.). Originară de la Marea Mediterană pînă în Crimeea, Asia Mică și Siria, plantă erbacee, anuală, cărnoasă, tulpină fără cîrcei, acoperită cu peri scurți, rigizi, spinoși. Rădăcină lungă, albicioasă, frunze alterne, cordiforme, lobate, rugoase, crenat-dentate, verzi-albăstrui, lung-pețiolate (pețiol fără glande), lipsite de stipele. Flori gălbui-palid, monoice (caliciul cu 5 diviziuni dințate, corolă gamopetală cu 5 crestături), cele femele solitare; cu 3 cârpele, stil trifid, stigmat bifid, cele mascule în cime, corolă campanulată cu 5 petale, 5 stamine unite într-o columnă, lipite 2 cîte 2, una rămînînd liberă. Fruct galben-palid, scabru, bacă oblongă, cînd se maturizează se detașează de peduncul și aruncă afară conținutul.

PLESNITOARE s. (BOT.; Ecballium elaterium) (reg.) pocnitoare, castravete-sălbatic.

PLESNITOARE s. v. lozie, mlajă, pleasnă, răchită, sfârc, șfichi.