opțiuni
  • info

14 definiții pentru dăunător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂUNĂTOR, -OARE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Organism animal sau vegetal care atacă plante, culturi agricole sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

dăunător, ~oare [At: IORGA, L. I, 58 / Pl: ~i, ~oare / E: dăuna + -tor] 1 a Care produce daune Si: păgubitor, (nob) dăunătos. 2 a Care vatămă Si: vătămător. 3-4 sm, a (Mpl) (Insectă) care distruge culturile de plante.

DĂUNĂTOR, -OARE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, dăunos. ♦ (Substantivat, m.) Ființă care atacă plante sau animale ori produse vegetale sau animale, provocând pagube. [Pr.: dă-u-] – Dăuna + suf. -ător.

DĂUNĂTOR, -OARE, dăunători, -oare, adj. Care dăunează; păgubitor, vătămător. Neglijență dăunătoare. ♦ (Substantivat, m.) Insectă (sau animal) care pricinuiește pagube culturilor agricole. [Din veniturile în bani ale gospodăriei colective] se acoperă cheltuielile de producție, și anume; repararea mașinilor și uneltelor agricole, tratamentul animalelor, combaterea dăunătorilor și altele. STAT. GOSP. AGR. 27. – Pronunțat: dă-u-.

DĂUNĂTOR, -OARE adj., s.m. (Vietate, animal) vătămător (mai ales pentru culturile agricole). [< dăuna + -tor].

DĂUNĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival Care dăunează; în stare să dăuneze; păgubitor. [Sil. dă-u-] / a dăuna + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dăunător1 (desp. dă-u-) adj. m., pl. dăunători; f. sg. și pl. dăunătoare

dăunător2 (desp. dă-u-) s. m., pl. dăunători

*dăunător2 (dă-u-) s. m., pl. dăunători

dăunător1 (dă-u-) adj. m., pl. dăunători; f. sg. și pl. dăunătoare

dăunător adj. m. (sil. dă-u-), pl. dăunători; f. sg. și pl. dăunătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂUNĂTOR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios, (fig.) contraproductiv. (Efecte ~oare pentru...)

DĂUNĂTOR adj. negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, stricător, vătămător, (livr.) pernicios, (înv. și pop.) pierzător, (reg.) dăunăcios, dăunos, (înv.) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte ~ pentru...)

Dăunător ≠ folositor, nevătămător

Intrare: dăunător
dăunător adjectiv
  • silabație: dă-u- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăunător
  • dăunătorul
  • dăunătoru‑
  • dăunătoare
  • dăunătoarea
plural
  • dăunători
  • dăunătorii
  • dăunătoare
  • dăunătoarele
genitiv-dativ singular
  • dăunător
  • dăunătorului
  • dăunătoare
  • dăunătoarei
plural
  • dăunători
  • dăunătorilor
  • dăunătoare
  • dăunătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăunător, dăunătoareadjectiv

  • 1. Care dăunează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dăunos păgubitor vătămător antonime: folositor nevătămător
    • format_quote Neglijență dăunătoare. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat masculin Organism animal sau vegetal care atacă plante, culturi agricole sau animale, provocând pagube. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote [Din veniturile în bani ale gospodăriei colective] se acoperă cheltuielile de producție, și anume; repararea mașinilor și uneltelor agricole, tratamentul animalelor, combaterea dăunătorilor și altele. STAT. GOSP. AGR. 27. DLRLC
etimologie:
  • Dăuna + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.