6 definiții pentru dăscălitură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂSCĂLITURĂ, dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. -tură.

DĂSCĂLITURĂ, dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. -tură.

dăscălitu sf [At: CADE / Pl: ~ri / E: dăscăli + -tură] (Reg) Dăscăleală (1).

DĂSCĂLITURĂ, dăscălituri, s. f. (Rar) Dăscăleală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dăscălitu (rar) s. f., g.-d. art. dăscăliturii; pl. dăscălituri

dăscălitu (rar) s. f., g.-d. art. dăscăliturii; pl. dăscălituri

dăscălitu s. f., g.-d. art. dăscăliturii; pl. dăscălituri

Intrare: dăscălitură
dăscălitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dăscălitu
  • dăscălitura
plural
  • dăscălituri
  • dăscăliturile
genitiv-dativ singular
  • dăscălituri
  • dăscăliturii
plural
  • dăscălituri
  • dăscăliturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dăscălitu, dăscăliturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Dăscăli + sufix -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.