opțiuni
  • info

2 intrări

7 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dănuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: dănui] 1 Donare. 2 Dănuire (2). 3 (Fig) Dăruire.

dănuit2, ~ă [At: AR (1829), 2152/12 / Pl: ~iți, ~e / E: dănui] 1 a (Înv) Donat2. 2 a (Fig) Dotat2. 3 smf (Înv; rar) Moștenitor.

dănui vt [At: (a. 1673) BUL. COM. IST. IV, 84 / Pzi: ~iesc / E: danie] (Înv; c.i. bunuri materiale) 1 A dona. 2 (Fig) A dărui.

DĂNUI, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face o danie; a dărui, a dona. Îi dănui și un însemnător număr de moșii. NEGRUZZI, S. II 142.

DĂNUI, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂNUI vb. v. da, dărui, dona.

dănui vb. v. DA. DĂRUI. DONA.

Intrare: dănuit
dănuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănuit
  • dănuitul
  • dănuitu‑
  • dănuită
  • dănuita
plural
  • dănuiți
  • dănuiții
  • dănuite
  • dănuitele
genitiv-dativ singular
  • dănuit
  • dănuitului
  • dănuite
  • dănuitei
plural
  • dănuiți
  • dănuiților
  • dănuite
  • dănuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dănui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănui
  • dănuire
  • dănuit
  • dănuitu‑
  • dănuind
  • dănuindu‑
 singular plural
  • dănuiește
  • dănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănuiesc
 (să)
  • dănuiesc
  • dănuiam
  • dănuii
  • dănuisem
a II-a (tu)
  • dănuiești
 (să)
  • dănuiești
  • dănuiai
  • dănuiși
  • dănuiseși
a III-a (el, ea)
  • dănuiește
 (să)
  • dănuiască
  • dănuia
  • dănui
  • dănuise
plural I (noi)
  • dănuim
 (să)
  • dănuim
  • dănuiam
  • dănuirăm
  • dănuiserăm
  • dănuisem
a II-a (voi)
  • dănuiți
 (să)
  • dănuiți
  • dănuiați
  • dănuirăți
  • dănuiserăți
  • dănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănuiesc
 (să)
  • dănuiască
  • dănuiau
  • dănuiră
  • dănuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dănui, dănuiescverb

  • 1. învechit A face o danie. DLRLC
    sinonime: da dona dărui
    • format_quote Îi dănui și un însemnător număr de moșii. NEGRUZZI, S. II 142. DLRLC
etimologie:
  • danie DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.