opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dănuire sf [At: AR (1829), 177/35 / Pl: ~ri / E: dănui] (Înv) 1 Donare. 2 (Îs) Hârtie de ~ Act de donație. 3 (Ccr) Obiect obținut prin donație sau moștenire Si: dănuit1 (2). 4 (Fig) Dăruire.

DĂNUIRE s. f. (Învechit) Faptul de a dănui; dăruire, donație. Fă hîrtia de dănuire s-o iscălesc. NEGRUZZI, S. I 302.

DĂNUIRE s. f. (Înv.) Faptul de a dănui; dăruire, donare.

dănui vt [At: (a. 1673) BUL. COM. IST. IV, 84 / Pzi: ~iesc / E: danie] (Înv; c.i. bunuri materiale) 1 A dona. 2 (Fig) A dărui.

DĂNUI, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A face o danie; a dărui, a dona. Îi dănui și un însemnător număr de moșii. NEGRUZZI, S. II 142.

DĂNUI, dănuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face o danie; a dărui, a dona. – Din danie.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DĂNUIRE s. v. dar, donație.

dănuire s. v. DAR. DONAȚIE.

DĂNUI vb. v. da, dărui, dona.

dănui vb. v. DA. DĂRUI. DONA.

Intrare: dănuire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dănuire
  • dănuirea
plural
  • dănuiri
  • dănuirile
genitiv-dativ singular
  • dănuiri
  • dănuirii
plural
  • dănuiri
  • dănuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dănui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dănui
  • dănuire
  • dănuit
  • dănuitu‑
  • dănuind
  • dănuindu‑
 singular plural
  • dănuiește
  • dănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dănuiesc
 (să)
  • dănuiesc
  • dănuiam
  • dănuii
  • dănuisem
a II-a (tu)
  • dănuiești
 (să)
  • dănuiești
  • dănuiai
  • dănuiși
  • dănuiseși
a III-a (el, ea)
  • dănuiește
 (să)
  • dănuiască
  • dănuia
  • dănui
  • dănuise
plural I (noi)
  • dănuim
 (să)
  • dănuim
  • dănuiam
  • dănuirăm
  • dănuiserăm
  • dănuisem
a II-a (voi)
  • dănuiți
 (să)
  • dănuiți
  • dănuiați
  • dănuirăți
  • dănuiserăți
  • dănuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dănuiesc
 (să)
  • dănuiască
  • dănuiau
  • dănuiră
  • dănuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dănuire, dănuirisubstantiv feminin

dănui, dănuiescverb

  • 1. învechit A face o danie. DLRLC
    sinonime: da dona dărui
    • format_quote Îi dănui și un însemnător număr de moșii. NEGRUZZI, S. II 142. DLRLC
etimologie:
  • danie DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.