2 definiții pentru dălcăuț
Explicative DEX
DĂLCĂUȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec.
DĂLCĂUȚ, dălcăuți, s. m. (Fam.) Prieten; ortac. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DĂLCĂUȚ, dălcăuți, s. m. (Familiar) Prieten, ortac. Meșterii sînt dălcăuții mei de petrecere și scandaluri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 131.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dălcăuț
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dălcăuț, dălcăuțisubstantiv masculin
-
- Meșterii sînt dălcăuții mei de petrecere și scandaluri. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 131. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.