3 definiții pentru dârmoietură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dârmoietură sf [At: CANTEMIR, HR. 221/ V: ~it~ / Pl: ~ri / E: dârmoi + -tură] (Îvr) 1 Pleavă. 2 (Pex) Vorbă goală, neîntemeiată.
dârmoitură sf vz dârmoietură[1] corectat(ă)
- În original, greșit tipărit: dârmoeitură — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dîrmoĭetúră f., pl. ĭ. Cant. Grîne dîrmonite.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dârmoietură
dârmoietură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dârmoitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||