7 definiții pentru duvalm
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
duvalm sm [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. I, 278 / V: ~ă sf / Pl: ~i / E: vsl дувалма] (Îrg) Persoană care merge înaintea cirezii, (hergheliei, turmei etc.) conducând-o.
DUVALM s. m. 1. (Mold., ȚR) Herghelegiu. A: Veni duvalmul lui Filipu și zisă: „Astă-noapte făcu o iapă un mînz foarte minunat”. A 1756, 4r; cf. A 1777, 6r. B: Mearse duvalmul la Filip. A 1717, 11v; cf. A 1734, 7v. 2. (ȚR) Armăsar. Lakina(r). Duvalm. ST. LEX., 278. Etimologie necunoscută. Cf. sl. dvalma. Cf. h e r g h e l e g i u , s t ă v a r.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
duvalm m. argat însărcinat cu îngrijirea cailor (în ocnele dela Telega). [Vechiu-rom. duvalmă, armăsar = slav. DVALMA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
duválm m. (vsl. dvalma). Munt. Vechĭ. Argat la caĭ. – Și duvalmă, f. (ca. popă).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
duvalmă sf vz duvalm
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
duvalm (-mi), s. m. – Grăjdar. Sl. dvalma (Tiktin; Scriban). Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
duvalm, duvalmi, s.m. (înv.) argat la cai; grăjdar.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |