7 definiții pentru duvalm

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

duvalm sm [At: (a. 1600) CUV. D. BĂTR. I, 278 / V: sf / Pl: ~i / E: vsl дувалма] (Îrg) Persoană care merge înaintea cirezii, (hergheliei, turmei etc.) conducând-o.

DUVALM s. m. 1. (Mold., ȚR) Herghelegiu. A: Veni duvalmul lui Filipu și zisă: „Astă-noapte făcu o iapă un mînz foarte minunat”. A 1756, 4r; cf. A 1777, 6r. B: Mearse duvalmul la Filip. A 1717, 11v; cf. A 1734, 7v. 2. (ȚR) Armăsar. Lakina(r). Duvalm. ST. LEX., 278. Etimologie necunoscută. Cf. sl. dvalma. Cf. h e r g h e l e g i u , s t ă v a r.

duvalm m. argat însărcinat cu îngrijirea cailor (în ocnele dela Telega). [Vechiu-rom. duvalmă, armăsar = slav. DVALMA].

duválm m. (vsl. dvalma). Munt. Vechĭ. Argat la caĭ. – Și duvalmă, f. (ca. popă).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

duvalm (-mi), s. m. – Grăjdar. Sl. dvalma (Tiktin; Scriban). Sec. XVII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

duvalm, duvalmi, s.m. (înv.) argat la cai; grăjdar.

Intrare: duvalm
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duvalm
  • duvalmul
  • duvalmu‑
plural
  • duvalmi
  • duvalmii
genitiv-dativ singular
  • duvalm
  • duvalmului
plural
  • duvalmi
  • duvalmilor
vocativ singular
plural
duvalmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)