DUVÁLIA (< fr. {i}) s. f. Cefalopod fosil din grupa belemniților, caracterizat printr-un rostru scurt și turtit, bombat în partea ventrală. A trăit din Jurasic până în Cretacic.

DUVALIA Haw., DUVALIA, fam. Asclepiadaceae. Gen originar din Africa de S, cca 14 specii. Flori (în formă de stea cu 5 colțuri) singulare sau mai multe la un ioc, mici, tub floral cărnos, în formă de inel, corolă cu 5 petale îndoite în exterior, în interior pubescente, de culori diferite. Plante cărnoase de seră, tulpină în 4-6 muchii dințate, tîrîtoare (formează covoare).

Duvalia pillansii N. E. Br. Specie cu flori în număr mare (petale triunghiulare cu vîrfurile îndoite în exterior, în interior maro-purpur, catifelate, în exterior verzi-deschis; au un cerc galben pe margine și pînă la mijloc peri roșii). Tulpini scurte în 4 muchii, cu cîțiva dinți, aproape cilindrice, verzi, cu reflexe roșii.

Duvalia polita N. E. Br. Specie cu flori ce au în mijloc un cerc mai pal, pubescent, petale triunghiulare, glabre, roșii-maronii, în exterior verzi cu cîțiva peri pe margine. Tulpini cu 6 muchii dințate.