10 definiții pentru durativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DURATIV, -Ă, durativi, -e, adj. (Despre verbe) Care arată că o acțiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare, nu este terminată. – Din fr. duratif.
DURATIV, -Ă, durativi, -e, adj. (Despre verbe) Care arată că o acțiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare, nu este terminată. – Din fr. duratif.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
durativ, ~ă a [At: GRAUR, I. L. 155 / Pl: ~i, ~e / E: fr duratif] (Lin) 1 (D. verbe) Care arată că o acțiune durează, nu este momentană. 2 (D. timpurile verbelor) Care arată că o acțiune este în curs de desfășurare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DURATIV, -Ă, durative, adj. (Despre verbe) A cărui acțiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) a cărui acțiune este în desfășurare, nu este terminată. «A dormi» este un verb durativ, ceea ce se vede clar dacă îl comparăm cu «a adormi». «Scria» arată o acțiune durativă, față de «am scris», care arată o acțiune terminată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DURATIV, -Ă adj. (Despre verbe sau timpuri verbale) Care arată o acțiune care durează, care este în desfășurare. [Cf. fr. duratif, it. durativo].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DURATIV, -Ă adj. (despre verbe) care arată că o acțiune este în desfășurare, durează; imperfectiv. (< fr. duratif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DURATIV ~ă (~i, ~e) (despre verbe) Care arată o acțiune în desfășurare continuă. /<fr. duratif
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!durativ adj. m. (+ s. n.: sens ~); f. durativă (valoare ~), pl. durative
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
durativ adj. m., pl. durativi; f. durativă, pl. durative
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
durativ adj. m., pl. durativi; f. sg. durativă, pl. durative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DURATIV, -Ă adj. (cf. fr. duratif, it. durativo): în sintagmele aspect durativ, interjecție durativă, timp durativ și verb durativ (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
durativ, durativăadjectiv
- 1. (Despre verbe) Care arată că o acțiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare, nu este terminată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: imperfectiv
- «A dormi» este un verb durativ, ceea ce se vede clar dacă îl comparăm cu «a adormi». «Scria» arată o acțiune durativă, față de «am scris», care arată o acțiune terminată. DLRLC
-
etimologie:
- duratif DEX '09 DEX '98 DN