2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

DURLIGI s. m. pl. (Reg.) Papuci de casă (din lână sau postav); târlici. – Cf. târlici.

DURLIGI s. m. pl. (Reg.) Papuci de casă (din lână sau postav); târlici. – Cf. târlici.

DURLIGI sm. pl. Mold. 👞 = TÎRLICI: au ieșit pe prispe copii bălanii numai în ~ (SAD.).

DURLIGI s. f. pl. (Mold.; glumeț, în loc. adj. și adv.) În (sau cu) durligi (goale) = cu picioarele goale, desculț. Copiii în durligi goale umblau... țipau, plîngeau. CAMILAR, N. II 404. Băieței în durligi se hîrjoneau cu cîinii în colbul hudițelor. SADOVEANU, O. I 34. Numai pe-alocuri o fetiță mai răsărită se năcăjea pe cărărușile alburii, ca o cloșcă, cu un cîrd de frățiori numai în durligi, nemulțămiți și plîngînd cu pumnii în ochi. id. ib. III 193.

DURLIGI f. pl. reg.: În sau cu ~ cu picioarele goale; desculț. /cf. turc. terlic

durlig sm vz durligă

durli sf [At: HOGAȘ, DR. II, 9 / V: dârlige, dulige, dulugi, durlig sm / Pl: ~igi, ~ige / E: nct] (Reg) 1 (Irn; mpl) Picioare (lungi și subțiri). 2 (Îe) În ~igi Fără pantaloni. 3 Oaie cu picioarele lungi. 4 Papuci de casă (din lână sau postav) Si: târlici. 5 Prostănac.

durlingi sfp vz durligă

durlíg n., pl. e. Est. Iron. În durlige saŭ cu durligele goale, cu picĭoarele goale (cu craciĭ goĭ): copiiĭ umblaŭ în durlige. – Și dîrlige (Vs.) și dulige (maĭ ales în sud): cu duligele goale (CL. 1912, 6, 616). – Și -ígă f., pl. ĭ: dă-țĭ duliga maĭ în colo! (Suc.).

Ortografice DOOM

!durligi (pop.) s. n. pl.

durligi (reg.) s. m. pl.

durligi s. m. pl.

Arhaisme și regionalisme

durlig, durlige, s.n. (reg.) picior gol, desculț.

Intrare: durligi
durligi2 (s.n.) substantiv neutru plural
substantiv neutru (N91)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • durligi
  • durligile
genitiv-dativ singular
plural
  • durligi
  • durligilor
vocativ singular
plural
durligi1 (s.m.) substantiv masculin plural
substantiv masculin (M98)
Surse flexiune: DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • durligi
  • durligii
genitiv-dativ singular
plural
  • durligi
  • durligilor
vocativ singular
plural
Intrare: durligă
durligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durlig
  • durligul
  • durligu‑
plural
  • durligi
  • durligii
genitiv-dativ singular
  • durlig
  • durligului
plural
  • durligi
  • durligilor
vocativ singular
plural
durlingi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • durlig
  • durligul
  • durligu‑
plural
  • durlige
  • durligele
genitiv-dativ singular
  • durlig
  • durligului
plural
  • durlige
  • durligelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

durligi, durligisubstantiv neutru plural

  • 1. regional Papuci de casă (din lână sau postav). DEX '09 DEX '98
    • 1.1. glumeț locuțiune adjectivală locuțiune adverbială În (sau cu) durligi (goale) = cu picioarele goale. DLRLC NODEX
      sinonime: desculț
      • format_quote Copiii în durligi goale umblau... țipau, plîngeau. CAMILAR, N. II 404. DLRLC
      • format_quote Băieței în durligi se hîrjoneau cu cîinii în colbul hudițelor. SADOVEANU, O. I 34. DLRLC
      • format_quote Numai pe-alocuri o fetiță mai răsărită se năcăjea pe cărărușile alburii, ca o cloșcă, cu un cîrd de frățiori numai în durligi, nemulțămiți și plîngînd cu pumnii în ochi. SADOVEANU, O. III 193. DLRLC
etimologie:
  • cf. târlici DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.