9 definiții pentru durit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DURIT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ. – Din fr. durit.
DURIT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ. – Din fr. durit.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
durit sn [At: DEX / E: fr durit] Mineral organic amorf, de culoare negru-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DURIT s.n. 1. Mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui. 2. Țeavă de cauciuc folosită la racordări. [< fr. durit – nume comercial].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DURIT s. n. 1. mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui. 2. țeavă de cauciuc folosită la racordări. (< fr. durit)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DURIT n. Mineral organic amorf, care este unul din componenții principali ai cărbunelui. /<fr. durit
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
durit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
durit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
durit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
durit, (engl.= durite) constituent petrografic al cărbunilor naturali (în special al huilelor), bogat în hidrogen, cuprinzând resturi de spori, polen, cuticule, ceruri și rășini; se individualizează sub forma unor lamine mate, de culoare cenușie sau neagră. D. are o capacitate de cocsificare mai mică decât a → vitritului. V. și clarit.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
duritsubstantiv neutru
- 1. Mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Țeavă de cauciuc folosită la racordări. DN
etimologie:
- durit DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.