14 definiții pentru tura-vura
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURA-VURA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.
TURA-VURA interj. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. ◊ Expr. (Substantivat) Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tura-vura [At: CARAGIALE, O. VI, 96 / E: fo] (Pfm) 1-2 sn, i (Cuvânt care) redă o discuție prelungită și inutilă. 3 sn (Îe) Ce mai ~? Ce mai atâta vorbă degeaba?
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURA-VURA interj. Cuvînt care exprimă vorbăria lungă și fără rost într-o discuție sau trecerea de la un subiect la altul. Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82. Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119. ◊ Expr. Ce mai tura-vura = ce mai încoace-încolo, ce mai atîta vorbă degeaba? Ce mai tura-vura. Popa se zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare. STANCU, D. 441.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tura-vura adv. încoace și încolo: tura-vura se făcu învoeala. [Și dura-vura: onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
túra-vúra, V. dura-vura.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dura-vura i [At: CREANGĂ, P. 266 / V: dur-vur, durai-vurai, tura-vura / E: fo] Cuvânt care arată îndeplinirea cu greu a unei acțiuni (cu sau după vorbă și alergătură multă).[1] modificată
- Lipsește trimiterea de la var. dur-vur — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
durai-vurai i vz dura-vura
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURA-: ~-vura interj. (se folosește pentru a reda pălăvrăgeala, vorba lungă și fără rost). ◊ Ce mai ~ -vura ce mai vorbă în zadar. /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
durai-vurai int. Mold. tura-vura: în sfârșit, durai-vurai, sara vine CR. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dúra-vúra, dúraĭ-vúraĭ interj. ca și tura-vura, care arată mișcarea lucrurilor și a oamenilor: ce maĭ tura-vura? Sfîrșițĭ treaba! În sfîrșit dura-vura, s’aŭ învoit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tura-vura interj. (mai ales în: Ce mai ~?!)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tura-vura interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tura-vura interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tura-vura.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
tura-vurainterjecție
- 1. Cuvânt care indică o vorbărie lungă și fără rost, o discuție inutilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cît de mare-i ziulica, Nici că le mai tace gura: Tura-vura, tura-vura, De nu mai auzi nimica. D. BOTEZ, F. S. 82. DLRLC
- Ba că dă-mi-o, ba că nu ți-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o țuică. CARAGIALE, O. I 119. DLRLC
- Ce mai tura-vura? = ce mai atâta vorbă degeaba? DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ce mai tura-vura. Popa se zvîrcolea de parcă ar fi fost tras pe frigare. STANCU, D. 441. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09