DÚRĂT s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, durăit, durăitură, duruit, huruială, huruit, huruitură, trăsnet, trăsnitură, tunet, vuiet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúrăt s. n., pl. dúrăte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúrăt n., pl. ete (d. a durui). Est. Rar. Duruĭală, huiet de prăbușire, de vehicule (huruĭală), pașĭ grăbițĭ (tropot), de ploaĭe răpede (ropot) ș.a. (La Cost. „bubuitură”).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink