2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUPĂIT s. n. (Reg.) Faptul de a dupăi; zgomot produs de cineva care merge cu pași apăsați; tropăit, dupăitură. – V. dupăi.

DUPĂIT s. n. (Reg.) Faptul de a dupăi; zgomot produs de cineva care merge cu pași apăsați; tropăit, dupăitură. – V. dupăi.

dupăit sn [At: BARBU, PRINC. 210 / P: ~pă-it / Pl: ~uri / E: dupăi] (Reg) Tropăială.

DUPĂI, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. [Prez. ind. și: dupăi] – Dup + suf. -ăi.

dupăi vi [At: SBIERA, P. 10 / V: ~pui, tu~ / Pzi: ~esc / E: dup2, cf ceh dupati] (Reg) 1 A umbla cu picioarele goale. 2 A călca apăsat. 3 A izbi cu piciorul în pământ.

dupui1 vt [At: ALR II, 4092/551 / Pzi: 3 dupuie / E: nct] (Mol) A smulge penele de pe o pasăre Si: a jumuli.

DUPĂI, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca îndesat, apăsat, cu zgomot; a tropăi. – Dup + suf. -ăi.

DUPĂI, dupăiesc, vb. IV. Intranz. (Mold.) A călca apăsat, îndesat; a tropăi. Badea Ghiță a bătut cu bîta în ușă și a dupăit la prag. SADOVEANU, N. P. 87.

dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dupăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. dupăiesc/dupăi, 3 sg. dupăiește/dupăie, imperf. 1 dupăiam; conj. prez. 1 sg. să dupăiesc/să dupăi, 3 să dupăiască/să dupăie

dupăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. dupăiește/dupăie, imperf. 3 sg. dupăia; conj. prez. 3 să dupăiască/să dupăie

dupăi vb., ind. prez. 1 sg. dupăiesc/dupăi, 3 sg. dupăiește/dupăie, imperf. 3 sg. dupăia; conj. prez. 3 sg. și pl. dupăiască/dupăie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUPĂIT s. v. tropăială, tropăit, tropăitură, tropot.

dupăit s. v. TROPĂIALĂ. TROPĂIT. TROPĂITURĂ. TROPOT.

DUPĂI vb. v. bufni, izbucni, pufni, tropăi.

dupăi vb. v. BUFNI. IZBUCNI. PUFNI. TROPĂI.

Intrare: dupăit
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dupăit
  • dupăitul
  • dupăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dupăit
  • dupăitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dupăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dupăi
  • dupăire
  • dupăit
  • dupăitu‑
  • dupăind
  • dupăindu‑
singular plural
  • dupăiește
  • dupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dupăiesc
(să)
  • dupăiesc
  • dupăiam
  • dupăii
  • dupăisem
a II-a (tu)
  • dupăiești
(să)
  • dupăiești
  • dupăiai
  • dupăiși
  • dupăiseși
a III-a (el, ea)
  • dupăiește
(să)
  • dupăiască
  • dupăia
  • dupăi
  • dupăise
plural I (noi)
  • dupăim
(să)
  • dupăim
  • dupăiam
  • dupăirăm
  • dupăiserăm
  • dupăisem
a II-a (voi)
  • dupăiți
(să)
  • dupăiți
  • dupăiați
  • dupăirăți
  • dupăiserăți
  • dupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dupăiesc
(să)
  • dupăiască
  • dupăiau
  • dupăi
  • dupăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dupăi
  • dupăire
  • dupăit
  • dupăitu‑
  • dupăind
  • dupăindu‑
singular plural
  • dupăie
  • dupăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dupăi
(să)
  • dupăi
  • dupăiam
  • dupăii
  • dupăisem
a II-a (tu)
  • dupăi
(să)
  • dupăi
  • dupăiai
  • dupăiși
  • dupăiseși
a III-a (el, ea)
  • dupăie
(să)
  • dupăie
  • dupăia
  • dupăi
  • dupăise
plural I (noi)
  • dupăim
(să)
  • dupăim
  • dupăiam
  • dupăirăm
  • dupăiserăm
  • dupăisem
a II-a (voi)
  • dupăiți
(să)
  • dupăiți
  • dupăiați
  • dupăirăți
  • dupăiserăți
  • dupăiseți
a III-a (ei, ele)
  • dupăie
(să)
  • dupăie
  • dupăiau
  • dupăi
  • dupăiseră
dupui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dupăitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi dupăi DEX '98 DEX '09

dupăi, dupăiesc / dupăi, dupăiverb

  • 1. regional A călca îndesat, apăsat, cu zgomot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tropăi
    • format_quote Badea Ghiță a bătut cu bîta în ușă și a dupăit la prag. SADOVEANU, N. P. 87. DLRLC
etimologie:
  • Dup + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.