2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A face un duplicat. [Prez. ind. și: duplichez] – Din fr. dupliquer.

duplica [At: SĂULESCU HR. I, XVIII/2 / Pzi: duplic / E: lat duplicare] 1 vt (Înv) A dubla. 2 vt A face al doilea exemplar (al unui act). 3 vr (Reg) A se gândi.

DUPLICA, duplic, vb. I. Tranz. (Rar) A dubla.

DUPLICA vb. I. tr. (Rar) A face un duplicat, a dubla. [P.i. duplic și -chez. / < fr. dupliquer, it., lat. duplicare].

DUPLICA vb. tr. a face un duplicat, a reproduce un document, a dubla. (< fr. dupliquer, lat. duplicare)

A DUPLICA duplic tranz. rar 1) (acte oficiale) A copia pentru a realiza un duplicat. 2) A mări de două ori; a deveni dublu; a dubla. /<fr. dupliquer, lat. duplicare

duplică sf [At: DN3 / Pl: ~ce / E: ns cf fr duplique, ger Duplik, it duplica] (Jur) Răspuns la o replică.

duplică sf [At: DICȚ / Pl: ~ci / E: fr duplique] (Iuz) Răspuns la o replică.

DUPLICĂ s.f. (Jur.) Răspuns la o replică. [Cf. fr. duplique, germ. Duplik, it. duplica].

DUPLI s. f. (jur.) răspuns la o replică. (< fr. duplique)

* dúplic, a -á v. tr. (lat. dúplico, -áre). Îndoiesc, fac duplu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

duplica vb. (sil. -pli-), ind. prez.1 sg. duplic, 3 sg. și pl. duplică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: duplica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duplica
  • duplicare
  • duplicat
  • duplicatu‑
  • duplicând
  • duplicându‑
singular plural
  • duplică
  • duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duplic
(să)
  • duplic
  • duplicam
  • duplicai
  • duplicasem
a II-a (tu)
  • duplici
(să)
  • duplici
  • duplicai
  • duplicași
  • duplicaseși
a III-a (el, ea)
  • duplică
(să)
  • duplice
  • duplica
  • duplică
  • duplicase
plural I (noi)
  • duplicăm
(să)
  • duplicăm
  • duplicam
  • duplicarăm
  • duplicaserăm
  • duplicasem
a II-a (voi)
  • duplicați
(să)
  • duplicați
  • duplicați
  • duplicarăți
  • duplicaserăți
  • duplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • duplică
(să)
  • duplice
  • duplicau
  • duplica
  • duplicaseră
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • duplica
  • duplicare
  • duplicat
  • duplicatu‑
  • duplicând
  • duplicându‑
singular plural
  • duplichea
  • duplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duplichez
(să)
  • duplichez
  • duplicam
  • duplicai
  • duplicasem
a II-a (tu)
  • duplichezi
(să)
  • duplichezi
  • duplicai
  • duplicași
  • duplicaseși
a III-a (el, ea)
  • duplichea
(să)
  • duplicheze
  • duplica
  • duplică
  • duplicase
plural I (noi)
  • duplicăm
(să)
  • duplicăm
  • duplicam
  • duplicarăm
  • duplicaserăm
  • duplicasem
a II-a (voi)
  • duplicați
(să)
  • duplicați
  • duplicați
  • duplicarăți
  • duplicaserăți
  • duplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • duplichea
(să)
  • duplicheze
  • duplicau
  • duplica
  • duplicaseră
Intrare: duplică
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duplică
  • duplica
plural
  • duplici
  • duplicile
genitiv-dativ singular
  • duplici
  • duplicii
plural
  • duplici
  • duplicilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

duplica, duplicverb

etimologie:

duplică, duplicisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.