DUPĂCÍ, dupăcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lovi cu pumnul; a ghionti. – Din dupac.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPĂCÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dupăcésc v. tr. (d. dupac; și bg. tupam, bat, cĭomăgesc. V. dupăĭ, îndupac, tupăngesc). Mold. Înduplec, refec, îndoĭ marginea pînzeĭ ca s’o tivesc: a dupăcĭ pînza. Fam. Bat, trag dupacĭ cuĭva la ceafă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink