8 definiții pentru duodenită
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DUODENITĂ, duodenite, s. f. Inflamație a mucoasei care căptușește duodenul. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénite.
DUODENITĂ, duodenite, s. f. Inflamație a mucoasei care căptușește duodenul. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénite.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
duodenită sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr duodénite] Inflamație a mucoasei duodenului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUODENITĂ s.f. Inflamație a mucoasei duodenului. [< fr. duodénite].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DUODENITĂ s. f. inflamație a mucoasei duodenului. (< fr. duodénite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DUODENITĂ f. Inflamație a mucoasei duodenului. /<fr. duodénite
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
duodenită (desp. du-o-) s. f., g.-d. art. duodenitei; pl. duodenite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
duodenită (du-o-) s. f., g.-d. art. duodenitei; pl. duodenite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
duodenită s. f. (sil. du-o-), pl. duodenite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: du-o-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
duodenită, duodenitesubstantiv feminin
- 1. Inflamație a mucoasei care căptușește duodenul. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- duodénite DEX '09 DEX '98 DN