duoden sn [At: ANATOMIA, 101 / Pl: ~uri / E: fr duodenum, ger Duodenum, lat duodenum] (Atm) Segmentul inițial al intestinului subțire. modificată

DUODEN s. n. Porțiune a intestinului subțire, începînd de la stomac și lungă de aproximativ 12 cm.

DUODEN s.n. (Anat.) Prima parte a intestinului subțire. [Pron. du-o-. / < fr. duodénum, cf. lat. duodenum].

DUODEN¹ s. n. prima parte a intestinului subțire, între pilor și jejun. (< fr. duodénum, lat. duodenum)

DUODEN n. Prima parte a intestinului subțire de la stomac în jos. /<fr. duodénum, lat. duodenum

* duodén n., pl. e saŭ urĭ (lat. medical. duodenum, d. lat. duodéni, cîte 12; duodenum digitorum, de 12 degete, fiind-că duodenu e lung de vre-o 12 degete). Anat. Acea parte din intestinu supțire care vine după stomah.

DUODEN²(O)- elem. „duoden”. (< fr. duodén/o/-, cf. lat. duodenum /digitorum/, de 12 /degete/)

duoden (desp. du-o-) s. n., pl. duodenuri

duoden (du-o-) s. n., pl. duodenuri

duoden s. n. (sil. du-o-), pl. duodenuri

DUODEN-, v. DUODENO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a duodenului.

DUODENO- „duoden, duodenal”. ◊ L. duodenum [digitorum] „de douăsprezece [degete]” > fr. duodéno-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. duodeno-. □ ~cistostomie (v. cisto-, v. -stomie), s. f., duodenocolecistostomie*; ~colecistostomie (v. cole-, v. cisto-, v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei comunicații între vezicula biliară și duoden; sin. duodenocistostomie; ~coledocostomie (v. coledoco-, v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei comunicații între duoden și canalul coledoc; ~enterostomie (v. entero-, v. -stomie), s. f., realizare chirurgicală a unei comunicații între duoden și un alt segment al intestinului subțire; ~ileostomie (v. ileo-, v. -stomie), s. f., creare operatorie a unei legături între duoden și ileon; ~jejunostomie (v. jejuno-, v. -stomie), s. f., realizare chirurgicală a unei legături între duoden și jejun; ~pancreatectomie (v. pancreat/o-, v. -ectomie), s. f., extirpare operatorie a potcoavei duodenale, împreună cu capul pancreasului; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a duodenului; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a duodenului; ~rafie (v. -rafie), s. f., suturare chirurgicală a unei plăgi a duodenului; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a duodenului; ~sfincterectomie (v. sfincter/o-, v. -ectomie), s. f., rezecție operatorie a duodenului și a sfincterului piloric; ~stomie (v. -stomie), s. f., realizare chirurgicală a unei legături între duoden și exteriorul organismului; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a duodenului*.

DUODÉN (< fr. {i}; {s} lat. duodenum [digitorum] „de 12 [degete]”) s. n. Porțiune inițială și fixă a intestinelui subțire, care înconjură capul pancreasului, cuprinsă între pilor și unghiul duodenojejunal, a cărui mucoasă secretă fermenți și alte substanțe cu rol în digestie. În d. se varsă bila și sucul pancreatic.