2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUNGAT, -Ă, dungați, -te, adj. Cu dungi; vărgat. – Dungă + suf. -at.

DUNGAT, -Ă, dungați, -te, adj. Cu dungi; vărgat. – Dungă + suf. -at.

dungat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: dunga] 1-2 Dungare (1-2).

dungat2, ~ă a [At: IORGA, N. L. I, 130 / Pl: ~ați, ~e / E: dunga] 1 Cu dungi Si: vărgat. 2 (Reg) Măr ~ Soi de măr ale cărui fructe au pielița dungată (1).

DUNGAT, -Ă, dungați, -te, adj. Cu una sau mai multe dungi; vărgat. Foaie verde măr dungat. PĂSCULESCU, L. P. 225.

DUNGAT ~tă (~ți, ~te) Care are dungi; cu dungi; vărgat. /dungă + suf. ~at

dungát, -ă adj. (d. dungă saŭ vsl. dongatŭ, dongnatŭ). Cu dungĭ, vărgat: tigru e dungat, haĭne dungate.

DUNGA, dunghez, vb. I. Tranz. și refl. A face ca un obiect să aibă dungi sau a căpăta dungi. ♦ A însemna cu dungi. – Din dungă.

dunga [At: ALAS, 10 XI, 1935, 7/3 / V: ~ngi / Pzi: ~ghez[1] / E: dungă] 1 vt A face ca un obiect să aibă dungi. 2 vr A căpăta dungi. 3 vt (Buc; îf dungi) A face cute într-o materie 4 A însemna cu dungi. corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: Pzi: ~esc, acesta din urmă ar fi prez. ind. pentru varianta dungi; o confirmă și definițiile cuv. de față din alte surse — LauraGellner

DUNGA, dunghez, vb. I. Tranz. și refl. A face ca un obiect să aibă dungi. ♦ A însemna cu dungi. – Din dungă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dungat adj. m., pl. dungați; f. dunga, pl. dungate

dungat adj. m., pl. dungați; f. dungată, pl. dungate

dungat adj. m., pl. dungați; f. sg. dungată, pl. dungate

dunga vb., ind. prez.1 sg. dunghez, 3 sg. și pl. dunghea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUNGAT adj. 1. v. vărgat. 2. v. reiat.

DUNGAT adj. 1. bălțat, tărcat, vărgat, (rar) zebrat, (pop.) învîrstat, pestriț, vîrstat, (reg.) vîrcat, (prin Ban., Transilv. și Olt.) șergat. (Un material textil ~.) 2. reiat. (Țesătură ~.)

DUNGA vb. a tărca, a vărga, (pop.) a învârsta, (reg.) a vârsta. (A ~ un material textil.)

DUNGA vb. a tărca, a vărga, (pop.) a învîrsta, (reg.) a vîrsta. (A ~ un material textil.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZEBRINA Schnizl., TRADESCANȚIA DUNGATĂ, fam. Commelinaceae. Gen originar din America Centrală și Mexic, cca 4 specii, plante erbacee, tîrîtoare, dezvoltînd deseori rădăcini la noduri. Flori (caliciu și corola cu laciniile concrescute, 6 stamine egale așezate în tubul floral) în cime scorpioide simple. Frunze (cca 6 cm lățime, 12 cm lungime) lunguieț-ovate, cu vîrf ascuțit, sesile sau foarte scurt-pețiolate.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dungat, dungați s. m. deținut, pușcăriaș.

Intrare: dungat
dungat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dungat
  • dungatul
  • dungatu‑
  • dunga
  • dungata
plural
  • dungați
  • dungații
  • dungate
  • dungatele
genitiv-dativ singular
  • dungat
  • dungatului
  • dungate
  • dungatei
plural
  • dungați
  • dungaților
  • dungate
  • dungatelor
vocativ singular
plural
Intrare: dunga
verb (VT205)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dunga
  • dungare
  • dungat
  • dungatu‑
  • dungând
  • dungându‑
singular plural
  • dunghea
  • dungați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dunghez
(să)
  • dunghez
  • dungam
  • dungai
  • dungasem
a II-a (tu)
  • dunghezi
(să)
  • dunghezi
  • dungai
  • dungași
  • dungaseși
a III-a (el, ea)
  • dunghea
(să)
  • dungheze
  • dunga
  • dungă
  • dungase
plural I (noi)
  • dungăm
(să)
  • dungăm
  • dungam
  • dungarăm
  • dungaserăm
  • dungasem
a II-a (voi)
  • dungați
(să)
  • dungați
  • dungați
  • dungarăți
  • dungaserăți
  • dungaseți
a III-a (ei, ele)
  • dunghea
(să)
  • dungheze
  • dungau
  • dunga
  • dungaseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dungi
  • dungire
  • dungit
  • dungitu‑
  • dungind
  • dungindu‑
singular plural
  • dungește
  • dungiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dungesc
(să)
  • dungesc
  • dungeam
  • dungii
  • dungisem
a II-a (tu)
  • dungești
(să)
  • dungești
  • dungeai
  • dungiși
  • dungiseși
a III-a (el, ea)
  • dungește
(să)
  • dungească
  • dungea
  • dungi
  • dungise
plural I (noi)
  • dungim
(să)
  • dungim
  • dungeam
  • dungirăm
  • dungiserăm
  • dungisem
a II-a (voi)
  • dungiți
(să)
  • dungiți
  • dungeați
  • dungirăți
  • dungiserăți
  • dungiseți
a III-a (ei, ele)
  • dungesc
(să)
  • dungească
  • dungeau
  • dungi
  • dungiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dungat, dungaadjectiv

  • 1. Cu dungi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Foaie verde măr dungat. PĂSCULESCU, L. P. 225. DLRLC
etimologie:
  • Dungă + sufix -at. DEX '98 DEX '09

dunga, dunghezverb

etimologie:
  • dungă DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.