opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMNEZEIESC, -IASCĂ, dumnezeiești, adj. 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; divin. 2. Fig. Minunat, superb, splendid. [Pr.: -ze-iesc] – Dumnezeu + suf. -esc.

DUMNEZEIESC, -IASCĂ, dumnezeiești, adj. 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; divin. 2. Fig. Minunat, superb, splendid. [Pr.: -ze-iesc] – Dumnezeu + suf. -esc.

DUMNEZEIESC, -IASCĂ, dumnezeiești, adj. 1. Minunat, superb, splendid. Dar Eminescu nu cuprinse tot în stihurile lui dumnezeiești. BENIUC, V. 28. Vezi un chip dumnezeiesc într-o femeie La care eu nu găsesc decît însușiri de rînd. CAMIL PETRESCU, T. III 450. 2. (Bis.) Al lui dumnezeu (1); divin. ◊ Lăcaș dumnezeiesc = biserică. [Iașii] cu toate strălucitele-i lăcașuri dumnezeiești, rămăsese o așezare a orientului. SADOVEANU, Z. C. 79.

DUMNEZEIESC ~iască (~iești) 1) Care este considerat ca provenind de la Dumnezeu; divin 2) fig. Care se caracterizează printr-un înalt grad de desăvârșire într-o ierarhie de valori. 3) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; celest. [Sil. -ze-iesc] /Dumnezeu + suf. ~esc

1) dumnezeĭésc, -ĭáscă adj. Divin, de la Dumnezeŭ.

2) dumnezeĭésc v. tr. Divinizez, deific.

dumnăzei vt vz dumnezei2

dumnezei2 vi [At: COD. VOR. 9/6 / V: ~năzăi / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A înjura de Dumnezeu.

dumnezei1 v [At: DA ms / Pzi: ~iesc / E: dumnezeu cf îndumnezei] A îndumnezei.

dumnezeesc a. relativ la Dumnezeu, divin.

dumnezeì v. a pune în rândul zeilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dumnezeiesc adj. m., f. dumnezeiască; pl. m. și f. dumnezeiești

dumnezeiesc adj. m., f. dumnezeiască; pl. m. și f. dumnezeiești

dumnezeiesc adj. m., f. dumnezeiască; pl. m. și f. dumnezeiești

dumnezeiesc, -zeiască.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUMNEZEIESC adj. (BIS.) 1. v. divin. 2. v. providențial.

DUMNEZEIESC adj. v. minunat, splendid, superb.

dumnezeiesc adj. v. MINUNAT. SPLENDID. SUPERB.

DUMNEZEIESC adj. (BIS.) 1. ceresc, divin, sfînt, (livr.) celest, (rar) îndumnezeit, zeiesc, (pop.) sînt, (înv.) minunat, preaînalt. (Pronia ~.) 2. ceresc, divin, providențial. (Dar ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

To err is human, to forgive divine (engl. „A greși e omenesc, a ierta e dumnezeiesc”. – Alex, Pope, Eseu despre critică (III, 325). E o replică dată dictonului latin Errare humanum est (vezi). Dictonul spune în continuare că a persevera în greșeală e diabolic. Poetul englez Pope, influențat de doctrina optimistă a lui Leibnitz, susține că a ierta greșelile e o faptă dumnezeiască. Voltaire, în Discurs despre om (II), face și el o recomandare apropiată ca idee: Aime la vérité, mais pardonne à l’erreur. (Iubește adevărul, dar iartă greșeala). LIT.

Intrare: dumnezeiesc
dumnezeiesc adjectiv
adjectiv (A84)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumnezeiesc
  • dumnezeiescul
  • dumnezeiescu‑
  • dumnezeiască
  • dumnezeiasca
plural
  • dumnezeiești
  • dumnezeieștii
  • dumnezeiești
  • dumnezeieștile
genitiv-dativ singular
  • dumnezeiesc
  • dumnezeiescului
  • dumnezeiești
  • dumnezeieștii
plural
  • dumnezeiești
  • dumnezeieștilor
  • dumnezeiești
  • dumnezeieștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: dumnezei
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumnezei
  • dumnezeire
  • dumnezeit
  • dumnezeitu‑
  • dumnezeind
  • dumnezeindu‑
 singular plural
  • dumnezeiește
  • dumnezeiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumnezeiesc
 (să)
  • dumnezeiesc
  • dumnezeiam
  • dumnezeii
  • dumnezeisem
a II-a (tu)
  • dumnezeiești
 (să)
  • dumnezeiești
  • dumnezeiai
  • dumnezeiși
  • dumnezeiseși
a III-a (el, ea)
  • dumnezeiește
 (să)
  • dumnezeiască
  • dumnezeia
  • dumnezei
  • dumnezeise
plural I (noi)
  • dumnezeim
 (să)
  • dumnezeim
  • dumnezeiam
  • dumnezeirăm
  • dumnezeiserăm
  • dumnezeisem
a II-a (voi)
  • dumnezeiți
 (să)
  • dumnezeiți
  • dumnezeiați
  • dumnezeirăți
  • dumnezeiserăți
  • dumnezeiseți
a III-a (ei, ele)
  • dumnezeiesc
 (să)
  • dumnezeiască
  • dumnezeiau
  • dumnezeiră
  • dumnezeiseră
dumnăzei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dumnezeiesc, dumnezeiascăadjectiv

  • 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: divin
    • 1.1. Lăcaș dumnezeiesc = biserică. DLRLC
      sinonime: biserică
      • format_quote [Iașii] cu toate strălucitele-i lăcașuri dumnezeiești, rămăsese o așezare a orientului. SADOVEANU, Z. C. 79. DLRLC
  • 2. figurat Minunat, splendid, superb. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: minunat splendid superb
    • format_quote Dar Eminescu nu cuprinse tot în stihurile lui dumnezeiești. BENIUC, V. 28. DLRLC
    • format_quote Vezi un chip dumnezeiesc într-o femeie La care eu nu găsesc decît însușiri de rînd. CAMIL PETRESCU, T. III 450. DLRLC
etimologie:
  • Dumnezeu + sufix -esc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.