DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers. m., dumneéi pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEALÚI dumneaéi (dumnealór) pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. /domnia + lui (ei, lor)
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEALÚI pron. v. el.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dumnealúi pr., abr. d-lui
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dumneaĭéĭ, dumnealór, dumnealúĭ, dumneasá, dumneatá (mold. dumnetá), dumneavoástră (mold. dumnevoástră), fam. îld. domnia eĭ, lor, luĭ, sa, ta, voastră, formule de politeță îld. ĭa și al eĭ, eĭ și al lor, el și al luĭ, el, ĭa și al săŭ, a sa, tu și al tăŭ, voĭ și al vostru. V. domnie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink