DUMINICÁL, -Ă, duminicali, -e, adj. Care are loc duminică, de duminică. – Duminică + suf. -al (după fr. dominical).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMINICÁL ~ă (~i, ~e) și substantival 1) Care are loc duminica; de duminică. Întâlnire ~ă. Meci ~. 2) (despre publicații periodice) Care apare duminica. Revistă ~ă. /duminică + suf. ~al
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duminicál adj. m., pl. duminicáli; f. sg. duminicálă, pl. duminicále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* duminicál, -ă V. dominical.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

* dominicál, -ă adj. (lat. dominicalis = dominicus, al domnuluĭ, al duminiciĭ). De duminică: predică dominicală, repaus dominical. – Maĭ des duminical (d. duminică).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink