DUMESNICÍT, -Ă, dumesniciți, -te adj. (Înv.) Domesticit. [Var.: domesnicit, -ă, adj.] – V. dumesnici.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMESNICÍT adj. v. domesticit, îmblânzit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMESNICÍ, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMESNICÍ vb. v. domestici, îmblânzi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dumesnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicésc, imperf. 3 sg. dumesniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dumesniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dumesnicésc v. tr. (maĭ vechĭ și dumesticesc și dumestnicesc). Vechĭ. Domesticesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink