DUMESNICÍE s. f. (Înv.) Starea în care se află un animal domestic, însușirea de a fi domestic. [Var.: domesnicíe s. f.] – Din dumesnic + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

dumesnicíe f. (d. dumesnic). Vechĭ. Domesticitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink