opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUMESNICI, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

DUMESNICI, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) domestici. – Din dumesnic.

dumesnici [At: (a. 1746) DOC, ap. TDRG / V: ~stn~, ~mis, dom~ / Pzi: ~icesc / E: dumesnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) domestici. 3-4 vtr A (se) civiliza. 5 vt A face locuibil un teren. 6 vt A desțeleni teren.

DUMESNICI, dumesnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A domestici. ◊ Refl. (Atestat în forma domesnici) [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31. Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. id. ib. I 140. – Variantă: domesnici vb. IV.

DUMESNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).

DUMESNIC, -Ă, dumesnici, -ce, adj. (Înv.; despre animale) Domestic (1). – Lat. domesticus (sub influența sl. domaštĭnŭ).

domesnic, ~ă a vz dumesnic

domesnici v vz dumesnici

dumesnic, ~ă a [At: PRAV. 34 / V: (înv) ~stn~, (reg) ~eșn~, (îrg) dom~, (înv) domestn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat domesticus cf vsl домастиноу] (Înv) 1 (Reg; d. animale) Domestic. 2 (D. mâncăruri) Care e preparată din carne de animal domestic. 3 (D. oameni) Civilizat. 4 (Pex; d. oameni) Blând. 5 (Reg; d. animale) Care nu se sperie Si: blând. 6 Casnic. 7 (Pex) Familial. 8 (Reg; d. pământ) Cultivat. 9 (Reg; d. plante) Roditoare. 10 (Reg; d. iarbă) Fragedă.

dumestnic, ~ă a vz dumesnic

dumestnici v vz dumesnici

dumeșnic, ~ă a vz dumesnic

dumisnici v vz dumesnici

DOMESNICI vb. IV v. dumesnici.

DUMESNIC, -Ă, dumesnici, -e, adj. (Învechit) Domestic. Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc. ALECSANDRI, la TDRG. Caprele nu fug de vite, îs mai dumesnice. ȘEZ. VII 180.

DOMESNICI vb. IV. v. dumesnici.

domesnic a. domestic, blând: au venit sălbaticii să împace domesnicii PANN. [V. dumesnic].

dumesnic (domesnic) a. îmblânzit: chiar bivolii dumesnici de el se răslățesc AL. [Cf. lat. DOMESTICUS, influențat de sinonimul slav DUMAȘĬNĬ].

domésnic V. dumesnic.

dumésnic, -éstnic și -estic, -ă adj. (lat. dǒmĕsticus, infl. și de vsl. domaštĭnĭ, domašĭnĭ, domestic). Vechĭ. Domestic. Fals domesnic la uniĭ autorĭ modernĭ.

dumesnicésc v. tr. (maĭ vechĭ și dumesticesc și dumestnicesc). Vechĭ. Domesticesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dumesnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicesc, imperf. 3 sg. dumesnicea; conj. prez. 3 să dumesnicească

dumesnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumesnicesc, imperf. 3 sg. dumesnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. dumesnicească

dumesnic (înv.) adj. m., pl. dumesnici; f. dumesnică, pl. dumesnice

dumesnic adj. m., pl. dumesnici; f. sg. dumesnică, pl. dumesnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUMESNICI vb. v. domestici, îmblânzi.

dumesnici vb. v. DOMESTICI. ÎMBLÎNZI.

DUMESNIC adj. v. domestic.

dumesnic adj. v. DOMESTIC.

Intrare: dumesnici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dumesnici
  • dumesnicire
  • dumesnicit
  • dumesnicitu‑
  • dumesnicind
  • dumesnicindu‑
 singular plural
  • dumesnicește
  • dumesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dumesnicesc
 (să)
  • dumesnicesc
  • dumesniceam
  • dumesnicii
  • dumesnicisem
a II-a (tu)
  • dumesnicești
 (să)
  • dumesnicești
  • dumesniceai
  • dumesniciși
  • dumesniciseși
a III-a (el, ea)
  • dumesnicește
 (să)
  • dumesnicească
  • dumesnicea
  • dumesnici
  • dumesnicise
plural I (noi)
  • dumesnicim
 (să)
  • dumesnicim
  • dumesniceam
  • dumesnicirăm
  • dumesniciserăm
  • dumesnicisem
a II-a (voi)
  • dumesniciți
 (să)
  • dumesniciți
  • dumesniceați
  • dumesnicirăți
  • dumesniciserăți
  • dumesniciseți
a III-a (ei, ele)
  • dumesnicesc
 (să)
  • dumesnicească
  • dumesniceau
  • dumesniciră
  • dumesniciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • domesnici
  • domesnicire
  • domesnicit
  • domesnicitu‑
  • domesnicind
  • domesnicindu‑
 singular plural
  • domesnicește
  • domesniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • domesnicesc
 (să)
  • domesnicesc
  • domesniceam
  • domesnicii
  • domesnicisem
a II-a (tu)
  • domesnicești
 (să)
  • domesnicești
  • domesniceai
  • domesniciși
  • domesniciseși
a III-a (el, ea)
  • domesnicește
 (să)
  • domesnicească
  • domesnicea
  • domesnici
  • domesnicise
plural I (noi)
  • domesnicim
 (să)
  • domesnicim
  • domesniceam
  • domesnicirăm
  • domesniciserăm
  • domesnicisem
a II-a (voi)
  • domesniciți
 (să)
  • domesniciți
  • domesniceați
  • domesnicirăți
  • domesniciserăți
  • domesniciseți
a III-a (ei, ele)
  • domesnicesc
 (să)
  • domesnicească
  • domesniceau
  • domesniciră
  • domesniciseră
dumestnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dumisnici
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dumesnic
dumesnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dumesnic
  • dumesnicul
  • dumesnicu‑
  • dumesnică
  • dumesnica
plural
  • dumesnici
  • dumesnicii
  • dumesnice
  • dumesnicele
genitiv-dativ singular
  • dumesnic
  • dumesnicului
  • dumesnice
  • dumesnicei
plural
  • dumesnici
  • dumesnicilor
  • dumesnice
  • dumesnicelor
vocativ singular — —
plural — —
domesnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dumestnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dumeșnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dumesnici, dumesnicescverb

  • 1. învechit A (se) domestici. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: domestici îmblânzi
    • format_quote [Graurii] se domesnicesc bine în colivie. ODOBESCU, S. III 31. DLRLC
    • format_quote Tigrul, sub pinsula lui, se îmblînzește, pantera se înmoaie, leul se domesnicește. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
etimologie:
  • dumesnic DEX '98 DEX '09

dumesnic, dumesnicăadjectiv

  • 1. învechit (Despre animale) Domestic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Chiar bivolii dumesnici de el se răzlețesc. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Caprele nu fug de vite, îs mai dumesnice. ȘEZ. VII 180. DLRLC
etimologie:
  • limba latină domesticus (sub influența limbii slave (vechi) domaštĭnŭ). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.