DUIOȘÍE, duioșii, s. f. 1. Simțire gingașă, delicată, pornită din inimă; gingășie. 2. Melancolie, tristețe, jale. [Pr.: -du-io-] – Duios + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DUIOȘÍE ~i f. 1) Caracter duios; gingășie. 2) Comportare de om duios. [Sil. du-io-și-e] /duios + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUIOȘÍE s. 1. v. înduioșare. 2. v. melancolie. 3. v. tristețe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duioșíe s. f. (sil. -io-), art. duioșía, g.-d. art. duioșíei; pl. duioșíi, art. duioșíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duĭoșíe f. (d. duĭos). Blîndeță, ĭubire. Delicateță, gingășie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink